Nu mai există emisiuni de divertisment

Discutam zilele trecute cu un prieten despre televiziunea din Epoca de Aur şi anii imediat următori. Era haios să ne aducem aminte de cele 2 ore de program zilnice, formate din reportaje despre vizita tovarăşului, despre ce a mai făcut tovarăşul şi ce a mai scris tovarăşul.

Eventual, mai băgau şi un reportaj în care prezentau salturile uriaşe făcute în tehnologia polimerilor, datorită studiilor extraordinare făcute de tovarăşa, acest extraordinar om de ştiinţă.

Dar ne aduceam aminte cu plăcere de programele de revelion, despre emisiunile umoristice, despre hazul actorilor implicaţi, de MARII oameni care încercau, măcar O DATĂ pe an, să înveselească 20 de milioane de sclavi din lagărul Epocii Ceauşescu.

După care am realizat un fapt dureros, aproape.
Nu mai există emisiuni de divertisment la televizor. Pur şi simplu divertismentul în rromânia a murit.

Pentru că noi acum avem doar Vacanţa Mare, cu umorul “vino fă în morţii ma-tii”, la care sala behăie încântată, avem un Divertis dus la vale total, care nu reuşeşte să smulgă zâmbete nici măcar celor plătiţi în studio să dea din palme, avem un Vouă care a rămas înţepenit în zona comunistă.

În rest? Capatos, Nikita, Cristian Brancu, Naomi, Dan Negru, Stefan Banica “Oameni Buni”, peste tot numai mizerii care proslăvesc degradarea socială, maneaua eternă, sexul plătit, prostia feminină şi cam atât.

Da, probabil prinde la foarte multă lume. Pentru că în ultimii 20 de ani s-a lucrat intens la îndobitocirea populaţiei. Generaţii de copii care sunt practic analfabeţi, salivând la pozele de pe Hi5 ale colegelor de clasă, au ieşit pe porţile şcolilor de stat, părăsite de profesori hulpavi, dornici de bani mulţi pe muncă puţină. Şi au intrat în facultăţi particulare, contra unor sume modice, şi-au luat examenele cu 50 de euro bucata, au cumpărat o lucrare de licenţă cu 200 de euro şi acum…acum sunt elita intelectuală a rromâniei, acea elită care se ineacă de râs cu bere când îl aude pe Frankfurt urlând Vă tai, să moară mama!

Între timp, am învăţat să ne uităm la străini, pe youtube. Aşa am aflat de un Johny Carson, de un Saturday Night Live, de Jeff Dunham, de Carlos Mencia. Şi vedem că se poate face şi umor de calitate, nu doar zoaiele în care ne scăldăm noi. De acord, şi ei au zoaie. Dar noi avem NUMAI zoaie.

Mă uit la Bună dimineaţa cu Răzvan şi Dani. Crudu e în ţâţele goale. E proastă bâtă. Lumea râde în hohote când aude că mărturiseşte că e proastă.
Sunt trist. Ce aţi făcut cu umorul nostru?