BÂLEA LAC/La hotelul de gheaţă se munceşte zi şi noapte!

BÂLEA LAC/La hotelul de gheaţă se munceşte zi şi noapte!

Proiectul Ice Hotel Bâlea Lac a făcut ca numărul celor care vin în Munţii Făgăraş să crească. În această perioadă se lucrează la construcţia hotelului de gheaţă, urmând ca după Anul Nou să fie ridicată şi biserica.

În România se schiază în condiţii foarte bune la Sinaia, Băile Harghita, Parâng, Straja şi Arieşeni. Din păcate pentru amatorii de free-ride, lucrurile nu stau la fel şi la Bâlea Lac, acolo unde stâncile şi iarba le fac în duşmănie schiorilor, rânjind prin zăpadă. Nu e chiar toiul iernii în Munţii Făgăraş, iar pentru ca peisajul să fie vopsit în alb mai e nevoie de o ninsoare serioasă care să astupte aşa cum trebuie Transfăgărăşanul în zona de pe Valea Bâlii. Oricum, drumul e închis încă de la Bâlea Cascadă, iar dacă vreun "zmeu" posesor de SUV îşi imaginează că poate ajunge pe patru roţi până sus, atunci el trebuie internat la Bălăceanca. Şoseaua e curată până în momentul în care se ajunge în dreptul cascadei. Cea mai sigură urcare este cea cu telecabina, iar teleferiştii au grijă să te ducă sus chiar dacă vântul suflă cu 10 metri pe secundă. În această perioadă e o atmosferă uşor primăvăratică. De vină e vântul cald care suflă de la sud şi care a făcut ca zăpada să fie apoasă şi imposibil de alunecat peste ea cu schiurile sau placa de snowboard. E destul de cald, iar acest lucru este foarte uşor de observat. Apa continuă să curgă la cascadă, semn că frigul trebuie să-şi trimită o armată puternică de grade cu minus pentru a împietri totul în zonă.

CĂRĂMIZI DIN LAC
Lucrurile încep să se schimbe, se simte miros de iarnă abia după ce treci de ultimul pilon al telecabinei. Transfăgărăşanul nu se mai observă, dar dacă te uiţi pe creste îţi dai seama că mai trebuie să ningă. Te convingi de lucrul ăsta şi atunci când ieşi afară. Eşti dat complet peste cap. Vântul suflă cu putere şi pentru că e la 2.000 de metri nu îl mai simţi cald. În cale îţi iese o armată de oameni mari, calfe şi zidari. Muncesc ziua, dar şi noaptea, când e şi mai frig, numai să gate lucrarea mai repede şi să nu mai îndure frigul. Construiesc hotelul de gheaţă şi au nevoie de Ana lor, care e iarna. Lacul e bocnă! Se taie gheaţă! E suficient de groasă ca să-ţi dea încredere că poţi ajunge la Cabana Bâlea Lac în siguranţă. Cum intri pe uşă, dai peste un miros de scorţişoară amestecat cu coajă de portocală. E locul poveştilor de iarnă, dar nu al celor cu bunicuţa Iliescu şi lupul Băsescu. Poţi să spui că iubeşti locul ăsta. E dragoste la prima vedere, dar nu pentru că vezi zăpadă peste tot, ci pentru starea de bine pe care ţi-o conferă Bâlea Lac. După ce se întunecă, aerul devine limpede, sticlos şi rece, iar vântul suflă de parcă nici noaptea nu-i acasă. O zi în Munţii Făgăraş este prilejul de evadare din imediat. Este prilejul de refugiu în templul amintirilor. În fiecare poveste pe care o asculţi în minte se ascund bucurii simple şi limpezi. Recursul nostalgic la memorie, evocarea iernilor trecute şi crispările legate de vizitele lui Ceauşescu sunt ingredientele unei şuete în vârf de munte.